joi, 30 iunie 2011

easy steps

too much coffee,too much wine and cigarettes,maybe too much me and you on this strange rhythm,we are dancing together but still so clumsy in our steps,i always try to run,you always try to walk,we cant  loose the chance to make  an unforgetable swing from our thoughts and walk side by side for the rest of the song...

pieces of sweet me and you.

franturi din tine in minte,franturi de lumina calda in miez de noapte ,fara de care nu s-ar face zi cu miros de lumanari parfumate,fete ciufulite si calme ,pupile dilatate si piele calda.Si nu mai cred in etern,cred in povesti,in prezent colorat si aspiratii spre absolut,in timp decalat si pasi marunti .As mai adauga putina culoare tabloului dar imi lipseste personajul din poveste...ma multumesc cu oglinzi ce imi arata neadevaruri in care niciodata nu ma complac,doar le privesc pentru o vreme...corzi frumos acordate,sunete inalte ,pe care nu le ingadui timpul de a cobori.Le pictez pe suflet si ma strecor afara sa le privesc,cu obiectivism .Tu stii tot,eu pe jumatate,pentru ca am decalat timpul ,am intersectat emotii puternice si scurte cu gravitatia rationalului.M-am regasit undeva la mijloc,imbracata in vise mari si realitate marunta.Dar nu am uitat sa exist.

miercuri, 29 iunie 2011

coffee on the sidewalk.

Copacii de zahar imi mangaie cafeina amestecata cu saliva calda; ma confund cu verdele asezat random pe cladiri vechi, pline de povesti ascunse in interioare frumos decorate.
Decorate in pilde de mult uitate...
Da, viata e o derulare de cantece rostite-n versuri albe. Zaharul dintre dintii copiilor se cheama MEMORARE ?
Depinde de care... Amestec, ignorare, implicare, repetare, circuitul naturii nu-i unul oarecare!
Cuvintele sunt gesturi simbolice, gesturile sunt o actiune, actiunea inseamna timp, timpul este existenta, existenta este perceptie... perceptia ta si ATAT.
Timpul usuca, timpul hraneste, ochiul asimileaza chipuri marunte si energii EFEMERE incadrate in absolut...joaca de-a secundele dinamice a acaparat minti psihedelice in care ochii stau inchisi si bolnavi, usile inchise ale timpului sunt deschise doar pentru ochi de zeu, de suflete atemporale si inchide forme nedefinite, impersonale, fara ego. Simtirea defineste treptele existentei, se leaga permanent de chipuri cu sau fara materie, ne lumineaza, ne bruieaza rationalul, fara regrete...Posibil sa gresesc, dar timpul usuca si hraneste...
Hraneste sperante marete, poate prea mari sa incapa intr-un pahar cu apa neagra, seaca.
Apa uscata?!... Da, apa ce iti lasa setea sa fiarba...adica...omul care se joaca cu ideile tale lipite cu chirpici. E ca si cum tu, tu te-ai fi chinuit, ai fi transpirat muncind la robotul din pachetul gigantic (cel putin, gigantic il vezi tu in sistemul TAU de marimi) din pachetul de tigari fumat cu prietenii, si EL/EA vine si ii da un bobarnac...in joaca.
Joaca de copii? Joaca...ce doare!

Iubeste destinul,
destinul iubeste,
iubeste respectul,
destinul respecta,
iubirea...destinul,
destinul, iubirea...

MonicaMiraCalin

joi, 23 iunie 2011

the simple truth

iubirea dureaza maxim 3 ani.nimic mai bun de afirmat daca mintea si sufletul tau nu cunosc decat o cale,a tiparelor esuate.cati dintre noi nu spunem cu gurile flamande ca ne-am saturat de ce avem acasa cuibarit in aceleasi asternuturi sufocante sau dimpotriva reci,lasand mereu vina sa apase pe umerii goi ai partenerului...cate lumanari trebuie sa aprinzi in intimitatea superficiala ca sa intelegi rostul sinceritatii tale in cuplu?cate singuratati in 2 trebuie sa mai colectionezi ca sa iti dai seama ca nu ai oferit nimic in afara de reprosuri ale propriul egoism?tot ce iti doresti e o poveste de iubire nemaintalnita si unica,lasandu-ti visele sa inece simplitatea realitatii,sa existe fara ingradire in 2,nimic mai stupid decat incercarea de schimbare si complacere.crima a 2 inimi legate una de alta fara adevar.teama de singuratate ne impinge in singuratatea in 2.poate o luna,sau poate 10 ani,cine stie?de fapt cui ii pasa ?...macar fii sincer cu tine insuti...

circle

fara adaos de cuvinte comerciale sau siropoase te parasesc...e timpul sa imi upgradez cunostiintele cu privire la tine,timpul mi te-a transformat intr-o carte veche citita din scoarta-n scoarta care intr-un final m-a facut sa scriu si eu despre tine .ca un abur te-ai lipit de peretii rezistenti ai sufletului meu,dar timpul rece te va sterge.nimic nu e nou sub soare,si totusi...ramai cu bine ascunsa,dulce minciuna pe buzele naivitatii fara cusur.ma orbisei cateva momente bune,dar flash-ul e intunecat acum.prezentul te face sa descoperi,sa asimilezi,intotdeauna.ti-am daruit ,ti-am cerut,ti-am plans pe umerii goi si am pictat singuratate in doi,fara sa inteleg rostul...te-am invinovatit pentru tradare,pentru neintelegere,am creat presiune,nonsens,asteptare.but someday we will shine in our certitude and state of minds,deci iti spun din nou,bine ai venit...

slow flick

Frame-uri sacadate sau rapide ,retina fotografiaza,timpul developeaza...a pastra parfum de vreme sau a pipai textura amintirilor,contrar rapiditatii ritmului cotidian ,creeaza un mic time warp,tic tac de ceas de perete cu sticla de murano destul de incapator sa pastreze in el micile tale emotii,nerabdari,pulsul rapid de dinainte,bataia inimii satisfacute de dupa,fuziunea chimica si portile deschise ale privirii...

inside home.

...te asezi pe fotoliul vechi si prinzi radacini nevazute,pe care tot tu le tai cand te paraseste atasamentul...privesti tablourile care nu exprima nimic in comparatie cu hartiile desenate de suflete calde si minti largi...rupi bucati din tine si le atarni in rama sau le lipesti pe usa,incercand sa te definesti in lipsa de incredere...a fii cineva sau a trai in anonimat,a bea cafea dimineata sau ceai verde,a dormi gol sau imbracat,a face dragoste fara inhibitii sau a rosi la o privire,toti impartim aceeasi nevoie de a prinde radacini,macar pentru o saptamana,sau pentru un an ,suntem nesiguri in libertate,si siguri ca timpul ne defineste...a ramane copil sau a masca prin siguranta si control ,a risca sa nu fii placut de toti sau a incerca sa faci tuturor pe plac ,nedefinit si platonic...la sfarsitul zilei sau la inceputul ei inchidem usa lumii si o deschidem pe a noastra...lasand timpul sa ne fie umbra.

sinceritate...

sinceritatea de multe ori deschide usi inchise ,dar niciodata nu poti sti ce se afla dincolo de ele.parasesti toate inhibitiile si tot ce anticipai sa se intample si te arunci cu capul inainte,si inainte poate insemna asfalt tare si gri sau o apa limpede si transparenta in luciditatea ei,poti sa incepi cu dreptul sau sa te impiedici.de cate ori gresim crezand ca avem dreptate si de cate ori avem impresia ca suntem foarte sus,cand de fapt nici nu am ajuns inca la picioarele noastre...?risti sa gresesti si sa ierti sau ramai intr-o continua stagnare a unei cautari perfectioniste de sine ,o mizera fatada a unui bloc in care nimeni nu locuieste,un peste mort  intr-un acvariu dichisit si igrasie a degradarii eului,o cutie chinezeasca.fara sinceritate nu exista un drum real,un amalgam cald,e haos si resentiment.Considerenta ca oamenii si-au aruncat visele in pubela rutinei si nepasarii exista si ea se scalda in ochii fiecaruia in vorbele si gesturile marturisitoare de nelamuriri interioare.Te aranjezi ,iesi ,si la fel ca la parada te lasi admirat fara pretentia de a mai iti aminti de cine erai candva in simplitatea ta sincera ...poate minciuna inseamna maturitate,si sinceritatea naivitate.dar undeva exista o granita invizibila numita compromis.ce face compromisul?minte adevarul,si il minte atat de frumos incat il inchide in neputinta,amputandu-ne linistea,abandonand libertatea,ne consoleaza cu timp sec si murdar.parada continua dar admiratorii au plecat...ramai doar tu cu linia orizontala de sub picioarele tale de existenta careia ai uitat.

matrioska

Copii,copii cu maini uzate de timp,copii orbiti de singuratate si egoism,imbracati neglijent si colorat,sau sobru si dichisit,peruci ce ascund ganduri  derulate pasiv de vreme ,sau guri ce surzesc urechi sensibile,interiorizare sau exhibitionism,copii ce tipa in birouri cu aer de rasfat si tensiune sau copii ce stau cuminti pe banca si viseaza inversunat la pace...copii ce imbratiseaza copacii si respira puritate si copii care defriseaza paduri cu miros de bani,copii care conduc si copii care sunt condusi ,schimb de energii ,vampiri energetici sau zane bune si generoase,pitici veseli si galagiosi sau uriasi tantalai si pesimisti,basme fara autori,si eroi ai lumii proprii sau ai lumii altora,proiectii in spatiu si timp de vise marete,sau televizorul aprins in camera degradata de uitare,pereti pictati cu ganduri de alint si povesti in miez de noapte sau artdeco in camera de oaspeti mofturosi,joc strategic de-a mama si de-a tata sau falsa burlacie,ipocrizie sau stangacie in afirmatii,galetele in nisip sau porche in garaj,sfidare de timp sau acceptare,benzi desenate sau scrisori de dragoste ,expozitie de interioare sau mistere nedeslusite...pariu ca stiai cine esti?...