Copacii de zahar imi mangaie cafeina amestecata cu saliva calda; ma confund cu verdele asezat random pe cladiri vechi, pline de povesti ascunse in interioare frumos decorate.
Decorate in pilde de mult uitate...
Da, viata e o derulare de cantece rostite-n versuri albe. Zaharul dintre dintii copiilor se cheama MEMORARE ?
Depinde de care... Amestec, ignorare, implicare, repetare, circuitul naturii nu-i unul oarecare!
Cuvintele sunt gesturi simbolice, gesturile sunt o actiune, actiunea inseamna timp, timpul este existenta, existenta este perceptie... perceptia ta si ATAT.
Timpul usuca, timpul hraneste, ochiul asimileaza chipuri marunte si energii EFEMERE incadrate in absolut...joaca de-a secundele dinamice a acaparat minti psihedelice in care ochii stau inchisi si bolnavi, usile inchise ale timpului sunt deschise doar pentru ochi de zeu, de suflete atemporale si inchide forme nedefinite, impersonale, fara ego. Simtirea defineste treptele existentei, se leaga permanent de chipuri cu sau fara materie, ne lumineaza, ne bruieaza rationalul, fara regrete...Posibil sa gresesc, dar timpul usuca si hraneste...
Hraneste sperante marete, poate prea mari sa incapa intr-un pahar cu apa neagra, seaca.
Apa uscata?!... Da, apa ce iti lasa setea sa fiarba...adica...omul care se joaca cu ideile tale lipite cu chirpici. E ca si cum tu, tu te-ai fi chinuit, ai fi transpirat muncind la robotul din pachetul gigantic (cel putin, gigantic il vezi tu in sistemul TAU de marimi) din pachetul de tigari fumat cu prietenii, si EL/EA vine si ii da un bobarnac...in joaca.
Joaca de copii? Joaca...ce doare!
Iubeste destinul,
destinul iubeste,
iubeste respectul,
destinul respecta,
iubirea...destinul,
destinul, iubirea...
MonicaMiraCalin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu