inside home.

...te asezi pe fotoliul vechi si prinzi radacini nevazute,pe care tot tu le tai cand te paraseste atasamentul...privesti tablourile care nu exprima nimic in comparatie cu hartiile desenate de suflete calde si minti largi...rupi bucati din tine si le atarni in rama sau le lipesti pe usa,incercand sa te definesti in lipsa de incredere...a fii cineva sau a trai in anonimat,a bea cafea dimineata sau ceai verde,a dormi gol sau imbracat,a face dragoste fara inhibitii sau a rosi la o privire,toti impartim aceeasi nevoie de a prinde radacini,macar pentru o saptamana,sau pentru un an ,suntem nesiguri in libertate,si siguri ca timpul ne defineste...a ramane copil sau a masca prin siguranta si control ,a risca sa nu fii placut de toti sau a incerca sa faci tuturor pe plac ,nedefinit si platonic...la sfarsitul zilei sau la inceputul ei inchidem usa lumii si o deschidem pe a noastra...lasand timpul sa ne fie umbra.