sinceritate...

sinceritatea de multe ori deschide usi inchise ,dar niciodata nu poti sti ce se afla dincolo de ele.parasesti toate inhibitiile si tot ce anticipai sa se intample si te arunci cu capul inainte,si inainte poate insemna asfalt tare si gri sau o apa limpede si transparenta in luciditatea ei,poti sa incepi cu dreptul sau sa te impiedici.de cate ori gresim crezand ca avem dreptate si de cate ori avem impresia ca suntem foarte sus,cand de fapt nici nu am ajuns inca la picioarele noastre...?risti sa gresesti si sa ierti sau ramai intr-o continua stagnare a unei cautari perfectioniste de sine ,o mizera fatada a unui bloc in care nimeni nu locuieste,un peste mort  intr-un acvariu dichisit si igrasie a degradarii eului,o cutie chinezeasca.fara sinceritate nu exista un drum real,un amalgam cald,e haos si resentiment.Considerenta ca oamenii si-au aruncat visele in pubela rutinei si nepasarii exista si ea se scalda in ochii fiecaruia in vorbele si gesturile marturisitoare de nelamuriri interioare.Te aranjezi ,iesi ,si la fel ca la parada te lasi admirat fara pretentia de a mai iti aminti de cine erai candva in simplitatea ta sincera ...poate minciuna inseamna maturitate,si sinceritatea naivitate.dar undeva exista o granita invizibila numita compromis.ce face compromisul?minte adevarul,si il minte atat de frumos incat il inchide in neputinta,amputandu-ne linistea,abandonand libertatea,ne consoleaza cu timp sec si murdar.parada continua dar admiratorii au plecat...ramai doar tu cu linia orizontala de sub picioarele tale de existenta careia ai uitat.